Cheile Rudariei - Morile de apa

Cheile Rudăriei sunt săpate în rocile metamorfice din nordul Munţilor Almăjului, având o lungime aproximativă de 6-7 km. Ele încep de la cca. 3 km aval de confluenţa Rudăricii Mici cu Rudărica Mare şi se termină aproape de intrarea în localitatea Eftimie Murgu.

Deşi săpată în roci metomorfice şi nu în calcare, Valea Rudăriei capătă caracter de chei tot mai pronunţat, cu cât se merge spre aval. Pereţii prezintă urmele proceselor de denudaţie, albia se strâmtează şi se adânceşte, debitul apei creşte, valea devine meandrată.

Pe ultimii 2 km, înainte de intrarea în Eftimie Murgu, cheile devin tipice şi sălbatice. Pereţii cenuşii şi golaşi se apropie între ei, abia lăsând loc şoselei.Pârâul formează cascade înspumate şi zgomotoase, de un farmec deosebit. Versantul stâng este mai sălbatic şi mai semeţ decât cel drept, iar datorită fenomenului de eroziune eoliană, unele stânci au luat forme mai ciudate („Adam şi Eva”).

Cheile Rudăriei se termină şi mai brusc de cum au început, odată cu primele case ale comunei Eftimie Murgu, dincolo de aceasta întinzându-se Depresiunea Almăjului (Nerei sau Bozovici).  

Localitatea Eftimie Murgu (1.822 loc. - 2002) este situată la ieşirea râului Rudăria din Munţii Almăjului. Vechea denumire a localităţii a fost până în 1970 Rudăria („rudă” - "fier" şi „rudar” – „miner”), de aici şi denumirea văii, implicit a cheilor. Ulterior anului 1970, denumirea localităţii a fost schimbată cu cea actuală, Eftimie Murgu – marele revoluţionar paşoptist, dascăl a lui Nicolae Bălcescu.

Morile pe apă impresionează în mod deosebit în Valea Rudăriei, mori a căror vechime se pierde în negura vremii. Întreaga vale a Rudăriei în amonte de sat, pare un imens şi străvechi muzeu arhaic al tehnicii.

Nu se mai ştie precis câte astfel de mori au existat în această vale de munte. Se vehiculează diverse cifre, de la 40 la 50 (8 mori - 1772,  51 de mori - 1874). Multe dintre acestea au fost distruse din cauza inundaţiilor (1827, 1910, 1941 şi 1955), cele pierdute în 1955 păstrându-se încă vii în memoria bătrânilor: Trocolea, Dacicoanea, Drăgiloanea, Moara de Piatră, Strâmtoarea, Sfetoanea, Bogdăneasa sau Şutoanea.

Astăzi, pe Valea Rudăriei s-au păstrat 22 de mori cu ciutură (roată orizontală cu cupe radiale), aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei, pe o lungime de 3 km în sat şi în afara acestuiaa, pentru a valorifica potenţialul energetic scăzut al râului Rudăria.

Morile reprezintau nu numai un mod de existenţă, rudărenii folosindu-le şi ca loc de întâlnire pentru a pune la cale căsătorii, şezători şi petreceri, legări şi dezlegări de vrăji şi descântece.